Pace e sonne
L'àvetra notte 'Ntonie di Fanelle
s' arisbijà sentenne nu remùre.
Smuvì la cocce, e tra lu chiare e scure,
vidì nu latre 'nche nu scarapelle,
che jave sbuscichènne le vedelle
dentr' a li stipe e pe' le tiratùre.
"Nu latre? e chi sarrà 'stu puverelle!..."
- pinzà. - Po' 'nche lu tone cchiù sicure:
"Gioie di zi' - je fece - giuvinotte,
ti pozza benedire la Madonne!
n' ci trove manche sale i' di jurne:
che pu' truvà' mo signorì di notte?"
S' ariccuncià la cupertòle atturne
e 'n santa pace aripijà lu sonne...