La cocce di San Donate
San Donato, Vescovo di Arezzo, fu fatto decapitare da Giuliano
l'Apostata il 7 agosto 380. Si vuole che sia stato a predicare anche
in Abruzzo, e per questa ragione molti paesi lo elessero a loro protettore:
fra questi anche Guardiagrele, che ne celebra la festa il 7 agosto.
San Donato protegge dall'epilessia (male di San Donato).
I
Appena dope la messa cantate,
tra bbumme, bbande e sone di campane
zi' Gisuvè, lu cape debbutate,
chiamà' l'appelle 'nche na carta ìmmane,
pe' la pruggessiùne a San Donate.
"Stannarde avante... bbande di Lanciane...
appresse, 'ntorce... conche de lu grane...
Cungrèhe e virginelle a 'st'àatru late...".
Stave già pronte la pruggessiùne
ma San Donate n'avè' 'scite ancore,
picchè dentr'a la chiese li cafune
avè' 'ncucciate pe' 'ncollà' lu Sante
e certe strille si sentè' da fore:
"A diece lire... - A quìnice... - A quarante!..."
II
Ma aspitte e aspitte, fore chela gente,
sott' a le ragge di lu sulliune,
si stave a 'nfastidì: "Ma che 'ccidente,
èsce o ne èsce 'sta pruggessiùne?".
"C'è tempe? e che s'aspette?". E a nu mumente
stave a succede' na cunfusione,
tante che Gisuvè capì lu vente,
si fece larghe 'mmezza li cafune;
'ntra dentre e disse: "Avante! a chi sta 'nnanze
la Statua arimane aggiudicate".
Sùbbete si presente na paranze
di quattre, si vestì, pahà la spese,
mittì sopr' a le spalle San Donate
e s'avvià pe' 'sci fore la cchiese.
III
Ma quande si truvà sott' a la porte
(i' ne' le sacce quille a che penzave)
nisciune de le quattre s'avè' 'ccorte
ca San Donate allòche n' ci passave.
Gnà ci passave, Criste? se na sorte
di statua accuscì grosse scumpallava
cchiù di nu palme sopr' a l'erchetrave?
Perciò, trùmente 'scè' pe' lu trasporte
sbattì lu musse 'n facci' a lu passande.
Nu scrocche, nu remùre crichelùgne
e po' la cocce di Sante Donate
fece na 'ntrambiate che gni quande
stav' a magnà' lu lècen' appirùgne...
e si spaccà gni nu merecanàte!
IV
Biastème, strille!... Succedì na fìre!
Che ti sentive! "Fore tutte quente!".
"Chiude la porte! nen fa' 'ntra' la ggente!".
"E' le peccate! E' le dispiacire!".
"Zitte! gna s'arisolve 'sta faccente?!".
"Nettèmie n'atra cocce". "Che sti' ddire?
vu' fa' lu 'nserte?". "Le purtème 'ngire
senza la cocce, ne' je fa niente".
"Ma come! San Donate senza cocce,
se proprie quelle va pe' 'nnumenate?".
"Gnarnò, ne èsce la pruggessiùne
- fece zi' Pasquarelle lu Mammocce -
picchè s'à fatte queste San Donate
vol dire ca n' ci te le 'ntenziune!".
V
"Nen si fa cchiù! Ma vu' che stet' a ddire?!
- arispunnì lu cape debbutate. -
Stèteve zitte ca se m' ariggire
st'affare le fenème a cortellate!
Haje cacciate settemila lire!
e chi me l'aridà? tenghe pahàte
ddu' bbande. E la cucagne? e la carrire?
chi sburse? l'artefizie sta piantate!
Senze, macàre!... ma n' si pò suspènne!".
"Senza lu Sante?!...". "E vi fa 'mpressiùne?
lu Sante sole nen po' i' girènne,
se la pruggessiùne nen va appresse;
ma car' amiche, la pruggessiùne
senza lu Sante se pò fa' l' istesse".
VI
"Quatrèra mi', vi denghe nu cunzije
- fece lu sacrestane, zi' Pasquale -;
dicè' li vicchi antiche: a grande male
cchiù grande lu repare. Mo si pije
n' àvetru sante... E vi fa maravije?
Ci sta San Giuvacchine. E' tale quale:
te' l'angele, la mitre, lu messale...
Ma pò le sante è tutte na famije".
"Piane!... cha fa?... La feste a San Donate,
mo se l' acchiappe nu San Giuvacchine
qualunque?" - disse Ndrè' de la Murice. -
"Silenzie - arispunnì lu debbutate -
queste l' à da risolve' don Peppine
lu Preposte. Senteme che ne dice".
VII
"Ma - fece lu Preposte -, San Donate
è sempre San Donate benedette;
però san Giuvacchine, scià lodate,
manche è scarte! e quande ci si mette
le fa da mastre... E' ca San Donate
te s' à 'mparate a fà chelu scherzette,
ma è cchiù cose de la nnumenàte.
La gente ha paure, l' arispette:
lu spacialiste!... Ma San Giuvacchine
sa fà di tutte: cìquele, nefrite,
n' ti pu' fijà'? divente na mammine!
fa da 'ngignìre e fa da manuvàle,
le pu' chiamà se ti' n' ugne 'ncarnite,
t' ajute se ti scade na cambiale...
VIII
"Va bbone?". "E come! Ma chi sa la gente
che dice, mo che vede n' àtru sante...".
"Lu sante? Giusuvè, chi ci te' 'mmente?
A la pruggessiùne chi va 'nnante
camine e nen s' accorge di niente;
quille di' rrete, pu' vedè' sultante
la mitre e lu culore de lu mante...
Perciò curagge e ... pinz' a sta' cuntente!".
"E allore, zi' Pasquale, quand' è queste,
apre la nnicchie di San Giuvacchine".
"Ne' sta a la nnicchie, sta a la sacrastìje,
pecchè l' àtr' anne, dope la feste,
siccome s' avè rutte la vetrine,
l'arichiudemme alloche...". "E vall' a pije".
IX
Dèntr' a la sacrestìje, a nu pentùne,
tra casce, banche e sègge sgangaràte
stave San Giuvacchine, abberrutàte
'nche na paràte vecchie. Du' persùne
le caccià fore, e dope, a une a une,
prìiete, pellegrine, debbutate,
s' avvicinà' pe' da' na remunnate.
S' avisse viste quant'attenziùne!
La gente chi 'mbrunè', chi spruvelàve...
Zi' Gisuvè 'nche na ranàra 'mmane,
mettè' la furie all' èvetr' e levave
le tele de le ragne, Pasquarelle
pulè' la pàten' e lu sacrastane,
'ncacciune, arilustrave le pianelle...
X
"Sta pronte?". "Pronte!..." Embè, che
ci-aspettate?
è tarde". "Chiame 'Ntonie o che mi porte
nu scarapelle". "Sùbbete". Schiuvète
San Donate. Quatrè', stetev' accorte
'nche 'stu Giuvacchine... Acchiapp' arrète,
piane" n' avess' avè la stessa sorte...
mettete 'ncolle... Pòpele, sfilète!
- strillà zi' Gisuvè - larg' a la porte...".
Tra bbumme, bbande e sone di campane,
cungrèhe, 'ntorce, conche e virginelle
s' arimittì 'ncamine a mane a mane.
Nisciune addummannà c' avè' successe,
le prìiete archiappà lu riturnelle
e la pruggessiùne 'sci lu stesse.